Am urmărit-o pe Eva plin de durere. Am sperat până în ultima clipă că va avea puterea de a rezista la această atracţie puternică a iubirii. Relaţia ei de dare şi primire a ajuns atât de puternică încât a devenit imposibil pentru ea să oprească procesul căderii.
Numai părinţii care îşi văd copiii murind puţin câte puţin pot înţelege durerea inimii mele. Deşi o vedeam pe Eva în agonie spirituală şi murind, nu aveam nici o posibilitate să intervin.
A fost tragedia mea ca părinte.

Apoi mi-am pus speranţa în Adam. El era încă curat. Ştia Porunca de a nu mânca fructul, chiar dacă nu înţelegea situaţia reală şi consecinţele. Avea nevoie doar să creadă în mine, să aibă încredere în mine ca şi tatăl său. Ar fi putut deveni primul Mesia pentru Eva. Atunci când Eva i-a oferit dragostea trupească prematur, a murit împreună cu ea.

Şarpele a învins, dar în inima mea a mai rămas o mică scânteie de speranţă. Dacă ei îşi dau seama de greşeala lor şi îşi cer iertare? Dragostea mea este necondiţionată. I-aşi putea ierta şi începe totul din nou. Am aşteptat cu nerăbdare ca ei să vină, dar nu s-a întâmplat nimic. Apoi m-am gândit să-i ajut să-şi recunoască greşeala.
M-am dus în lacrimi după ei. Unde sunteţi? Vă rog întoarceţi-vă la mine. Eu vă pot ierta dacă măcar puteţi înţelege greşeala şi cereţi iertare. "Adam, de ce ai mâncat această otravă?” ”Pentru că Eva mi-a dat-o." "Şi tu Eva?" "Şarpele mi-a oferit-o."

Atunci mi-am dat seama că inimile lor s-au înstrăinat de inima mea. Legătura lor cu Satan era deja atât de puternică, încât nu mai era nici o cale de întoarcere. Frumoasa Grădină a Edenului a fost transformată într-un infern al mizeriei şi tragediei. Copiii mei iubiţi au devenit robi ai lui Satan şi au fost forţaţi să-l accepte ca tată.