De la început predicile lui Isus se bucurau de succes. A început cu mare entuziasm şi cu o convingere foarte sinceră. În curând a observat că intelectualii şi cărturarii nu voiau să se implice într-o revoluţie, care ar putea duce la un conflict cu romanii. Dacă ar fi fost cazul, ei l-ar sprijini din exterior, dar nu erau gata să fie atraşi într-o aventură de o persoană tânără şi fără experienţă. Aşa că Isus a mers să caute discipolii săi în rândul tinerilor şi oamenilor simpli, dar care erau plini de entuziasm.

Ei nu aveau nimic de pierdut, doar de câştigat, în cazul în care lucrurile ar fi mers bine. Mesajul lui Isus a fost simplu şi direct. El putea cu uşurinţă convinge şi atrage oamenii spre un nou viitor, plin de speranţă. Un vânt spiritual nou şi proaspăt sufla în regiunea Galileei. Autorităţile religioase nu-i acordau nici o atenţie. Acestea erau obişnuite cu tinerii înflăcăraţi care s-ar fi stins după prima ploaie, dar fiul meu avea un har aparte.
El putea transmite mesajul meu cu autoritate către persoane, cu autoritatea mea. Într-un timp scurt a devenit bine-cunoscut. A folosit minuni ca un mijloc de a convinge adepţii săi că mesajul său venea din Ceruri. Aceasta a fost tradiţia iniţiată de Moise şi urmată de majoritatea profeţilor mei.

Într-o zi, a înmulţit pâine şi peşte pentru câteva mii de oameni. Drept urmare ei au încercat să-l facă regele lor. Găsiseră în sfârşit pe cineva care îi putea hrăni, fără a fi nevoie ca ei să lucreze. Isus a fost şocat. În inima lui curată nu putea crede că cineva ar avea o motivaţie egoistă. Nu a vrut să devină rege. Tatăl său Dumnezeu era Împăratul unei noi Împărăţii. A refuzat şi a fugit.
A devenit o victimă a propriului succes. Apoi, toţi l-au părăsit. Numai cei 12 ucenici îndrumaţi de Petru au rămas loiali. Isus s-a oprit un timp pentru a reflecta. A mers singur timp de 40 de zile în deşert, postind şi rugându-se.